Despre o omenire paralelă

Robert J. Sawyer – The Neanderthal Parallax: Hominids (Tor Books, mai 2002, 448 pagini, hardcover); Humans (Tor Books, februarie 2003, 384 pagini, hardcover); Hybrids (Tor Books, septembrie 2003, hardcover, 400 pagini)

Prea puţin cunoscut cititorilor de pe plaiurile mioritice, autorul canadian are în spate o bibliografie impresionantă şi o panoplie redutabilă de premii şi distincţii, între care cel mai recent e Hugo-ul primit la sfîrşitul lui septembrie 2003, pentru primul volum al trilogiei „The Neanderthal Parallax”, Hominids (iniţial volumul a fost serializat în numerele din ianuarie-aprilie 2002 ale venerabilei reviste Analog).

O conjunctură fericită – probabil nu cu totul întîmplătoare, ştiută fiind abilitatea întru marketing a echipei de la Tor Books – a făcut ca primirea distincţiei să coincidă cu apariţia aproape simultană a ediţiei paperback a celui de-al doilea segment al trilogiei, Humans, şi a concluziei, intitulată Hybrids. Cum era de aşteptat, Robert J. Sawyer s-a văzut propulsat în fruntea clasamentelor de vînzări canadiene, dar şi în cele mai prestigioase topuri americane. Nu este o premieră pentru acesta, el fiind de departe cel mai bine vîndut autor canadian al tuturor timpurilor.

Hominids este povestea unui savant Neanderthal, originar dintr-un univers paralel în care homo sapiens nu a atins dezvoltarea de pe Terra pe care o cunoaştem, stingîndu-se cu totul în cele din urmă. Aici, specia dominantă este aceea a oamenilor de Neanderthal, care a cunoscut o evoluţie cu totul diferită de cea a civilizaţiei noastre. Un experiment ştiinţific ratat are un deznodămînt neaşteptat pentru Ponter Boddit, care se trezeşte aruncat fără voia sa în lumea noastră. Descoperirea pas cu pas de către Ponter a societăţii contemporane îi prilejuieşte lui Sawyer reflecţii uneori amare, adesea acide şi nu rareori amuzante pe marginea istoriei şi, mai ales, a prezentului omenirii. Deşi se bazează pe o documentare riguroasă (Sawyer e pasionat de paleontologie, fapt dovedit şi în Calculating God, romanul său anterior), încadrîndu-se astfel în curentul îndeobşte denumit hard SF, autorul canadian nu-şi plictiseşte cititorii cu expuneri lungi şi plicticoase (cei care vor să afle mai multe au la dispoziţie, în ultimele pagini ale cărţii, bibliografia consultată de autor), iar personajele pe care le introduce în scenă – Ponter Boddit şi colegul său Adikor Huld, dar şi Mary Vaughan, geneticiana care se apropie sufleteşte de Ponter – sînt mai mult decît simple fantoşe menite doar să dea expresie ideilor autorului.

În cel de-al doilea volum, Humans (nominalizat la un nou premiu Hugo, în 2004), societatea neanderthalienilor e cea luată în vizor. Revenirea lui Ponter Boddit în lumea sa a dus la deschiderea unei porţi permanente între cele două universuri. Ca urmare, a început o serie de schimburi culturale între cele două civilizaţii înrudite şi, totuşi, atît de diferite. Neanderthalienii sînt vînători şi culegători, spre deosebire de noi, care am preferat să ne înmulţim fără măsură şi am fost nevoiţi să inventăm agricultura. Controlul strict al creşterii populaţiei, dublat de un ecologism înnăscut, au determinat la neanderthalieni păstrarea intactă a biosferei, dar şi absenţa experienţelor religioase generatoare de regimuri totalitare. În plus, sterilizarea infractorilor de orice fel (în scop punitiv, dar şi pe baza ideii că deviaţiile comportamentale ar putea fi transmise genetic urmaşilor) a dus la o societate cvasi-utopică. Cum însă în orice utopie se ascunde sămînţa unei contrautopii, Sawyer nu îmbrăţişează fără rezerve sistemul aparent ideal pe care ni-l înfăţişează.

În ultimul segment al seriei, Hybrids, relaţia dintre Ponter şi Mary Vaughan s-a concretizat, cei doi au recunoscut în sfîrşit că se iubesc, iar contactul dintre cele două lumi e fructuos şi profitabil. Cu ajutorul unor tehnologii interzise în lumea neanderthaliană, cei doi plănuiesc să conceapă primul copil hibrid, care ar pecetlui alăturarea celor două lumi paralele. Lăcomia umană îşi face simţită prezenţa, dînd poveştii o turnură neprevăzută: Jock Krieger, şeful lui Mary Vaughan, plănuieşte un genocid al neanderthalienilor, pentru a pune mîna pe resursele lumii lor. Ca orice poveste ce se respectă, şi aceasta are un sfîrşit fericit.

Avem de-a face, în cazul trilogiei lui Sawyer, cu o reluare a unei teme adesea abordată în domeniul SF, cea a universurilor paralele. Cele trei volume sînt însă mai mult decît o reinvestire a clişeelor cu date noi. The Neanderthal Parallax se conformează inapetenţei declarate în repetate rînduri de Sawyer pentru seriile nesfîrşite. E o poveste unică, în care fiecare volum abordează aspecte noi, necesare înţelegerii depline a ideilor pe care autorul ar vrea să ni le transmită. Îi îndemn pe cititorii care doresc să afle mai multe despre autor să viziteze website-ul acestuia, la adresa www.sfwriter.com (un nume elocvent pentru un domeniu care adăposteşte o mulţime de informaţii utile, articole ştiinţifice, extrase din cărţile autorului, o bibliografie exhaustivă şi, nu în ultimul rînd, un text revelator privind geneza seriei pe care v-am prezentat-o).

Această recenzie a apărut iniţial în Lumi Virtuale, nr.2 / 2004

Anunțuri

Comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s