Metafizică şi anticipaţie sociologică

Greg Egan – Distres • traducere din limba engleză: Mihai-Dan Pavelescu, trade paperback, Teora, 1997

Prin publicarea traducerii unui nou roman al lui Greg Egan, Teora reuşeşte performanţa impunerii unui nume pînă de curînd întru totul necunoscut majorităţii împătimiţilor de imaginar de la noi. După Carantina şi după numeroasele povestiri publicate îndeosebi în CPSF-Anticipaţia şi în Almanahul Anticipaţia 1996, impresia mea despre acest australian a fost aceea a unui discipol hibrid al lui William Gibson şi Larry Niven. O combinaţie, aşadar, între hard-SF şi cyberpunk. Distres a reuşit însă să-mi infirme catalogarea, dovedind o complexitate remarcabilă, ce depăşeşte graniţele unor subgenuri, dezbrăcînd chiar şi haina prea strîmtă şi cam demodată a însuşi genului SF, pătrunzînd, cu ambiţii mari, şi aş spune, nu fără reuşită, pe tărîmul metafizicii şi, mai ales, al anticipaţiei sociologice.

Trama acestui roman e îndeajuns de complexă pentru a fi permis chiar şi o abordare mai amplă. Spre deosebire însă de un Van Vogt, în ale cărui romane, găselniţele aglomerate pînă la refuz ar permite scrierea unui număr considerabil de proze scurte în maniera Vîrstei de Aur, Distres ne introduce într-o lume coerentă, ale cărei aspecte ar merita explorate în detaliu, chiar pe spaţii mai largi.

Fiecare dintre subiectele pe care le abordează Andrew Worth, personajul-narator, jurnalist specializat în documentare ştiinţifice, ar merita o tratare separată: de la reînvierea temporară a celor ucişi, în scopul finalizării anchetelor privind împrejurările în care s-a produs moartea, la omul alterat genetic pentru a supravieţui în orice condiţii, de la sectele pro- sau anti-ştiinţă, la implanturile cibernetice, de la schimbările de sex (în roman, omenirea se împarte în mai mult de două sexe, în funcţie de gradul de feminitate sau masculinitate al indivizilor) la speculaţiile privind Teoria Universală.

Egan se opreşte însă la cel din urmă dintre aceste subiecte, cel privind Teoria Universală, iar din acest punct, centrul de greutate ideatic se mută în zona speculaţiilor metafizice. Greg Egan reuşeşte să evite capcana expunerilor plicticoase, iar ipotezele sale privind o teorie unificată, ce ar explica în întregime orice fenomen din natură, sînt expuse fie sub forma unor dialoguri, fie introduse discret, sub forma unor raţionamente ale naratorului. N-ar avea nici un rost să intrăm în amănunte. Cartea merită a fi citită, pentru a-i pătrunde sensurile. Sînt de remarcat şi detaliile deosebit de plauzibile referitoare la evoluţia politică a lumii, aşa cum o vede Egan; la urma urmei, apariţia unui Nonstat nu e deloc imposibilă, ca formă de organizare politico-socială, ci este utopică numai din punct de vedere tehnologic, deocamdată.

Traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu posedă – ca de fiecare dată – acurateţea necesară pentru a ne permite să înţelegem aşa cum se cuvine textul. De asemenea, o menţiune aparte pentru prezentarea grafică remarcabilă.

Această recenzie a apărut iniţial în Ficţiuni nr.2/1998

Anunțuri

Comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s