Un almanah pentru liniştea noastră

Almanah Anticipaţia 1997 • trade paperback, 320 pagini, Ştiinţă & Tehnică, 1997

După ce, vreme de cîţiva ani buni, după evenimentele din 1989, revista CPSF-Anticipaţia şi Almanahul Anticipaţia au făcut figură de tribună a puterii, prin prezenţa obsedant-constantă în paginile celei dintîi a ministeriabilului – iar mai tîrziu, chiar ministrului – Alexandru Mironov şi prin subvenţiile venite de la MTS care umpleau paginile ambelor publicaţii de tinere „talente”, iată că „revoluţia de catifea” din noiembrie 1996 a făcut ca roata să se întoarcă. Fără sprijinul ministerial, CPSF-Anticipaţia a sucombat, societatea editoare, Ştiinţă&Tehnică S.A., nemaifiind în stare să suporte tirajele excesive şi retururile aşijderea. Tonul meu ar putea părea sarcastic, dar nu e. Este doar trist, deoarece mi-aş fi dorit ca Anticipaţia să-şi continue apariţia, preschimbîndu-se în ceea ce ar fi trebuit să fie dintru început: o revistă literară. Poate că, în acest caz, Anticipaţia ar fi avut de traversat şase ani de criză, cu tiraje mici şi vîndute pe sub mînă, dar în acest moment, s-ar fi bucurat de acelaşi tratament ca şi revistele de prestigiu ale marii literaturi, adică de niscaiva subvenţii de la Ministerul Culturii şi de o difuzare cît de cît ritmică. Discuţiile prelungite în jurul acestui subiect nu-şi au, însă, rostul. Ce-a fost, a fost şi nu se mai poate schimba.

Îmi voi îndrepta aşadar atenţia spre Almanahul Anticipaţia 1997. Editorialul acestui Almanah este semnat de Ioan Albescu, directorul acestei publicaţii. Domnul Albescu, de obicei orientat corect din punct de vedere politic, dă cu bîta-n baltă şi se apucă să-l vorbească de rău pe actualul ministru al Culturii, Ion Caramitru, care ar fi refuzat să subvenţioneze CPSF- Anticipaţia, deoarece aceasta nu este o revistă literară. Spre probabilul regret al domnului Albescu, mă văd nevoit să-i dau, parţial, dreptate lui Ion Caramitru. Un exemplu grăitor în acest sens sînt şi mare parte din cele 320 de pagini ale acestui Almanah.

Consecvent cu sine, în cel mai rău sens al cuvîntului, Almanahul e un amestec fără noimă de proze româneşti şi străine, alese fără discernămîntul necesar al unei atari alăturări; sintagma „la braţ cu monştri sacri” tinde să facă pui, după ce Alexandru Mironov a consacrat-o prin nenumăratele-i antologii tematice cu intenţii propagandistice. Acest lucru e sesizat exact, în micul „fragment critic” semnat de Voicu Bugariu şi intitulat „Anticipaţia vs. Anticipaţia”. Voicu Bugariu remarcă nocivitatea amestecului de amatorism şi talent promovat constant de Anticipaţia, care, spune criticul, „se combate pe sine însăşi, ba apropiindu-se, ba îndepărtîndu-se de literatură”. Voicu Bugariu e indulgent, atunci cînd afirmă despre Alexandru Mironov că ar „crede din suflet că literatura, un fel de literatură, are un scop exact. Anume cel de a oferi primele noţiuni de educaţie tehnico-ştiinţifică adolescenţilor şi tinerilor”. Realizatorii Anticipaţiei şi directorul ei onorific par a ignora însă supremul adevăr exprimat de J.F.Kennedy: „Nu trebuie să uităm niciodată că arta nu e o formă de propagandă, ci o formă de adevăr”.

„Monştrii sacri” din Almanahul 1997, deşi cam ofiliţi, sînt, paradoxal, românii, la braţ cu nişte bieţi avortoni de dincolo de mări şi ţări, dar şi cu nemuritorul Asimov, prezent aici cu povestirea ce-i era cea mai dragă, „The last question”, sau cu rigurosul Larry Niven, cu un text interesant, dar nu dintre cele mai bune ale sale. Un juvenile străinez ce aminteşte de Ţestoasele Ninja, pînă şi prin atmosferă („Leader Cobra”, de Dennis Marlock) face pereche cu un text pueril de-a dreptul, precum realist-socialistul „Cimitir al nemuritorilor” semnat de Ovidiu Vitan. Autori de valoare ai aşa-numitei „generaţii ’90” (Aurelius Belei, Ladislau Daradici, Don Simon, Costi Gurgu, Florin Pîtea şi valANTIm) au furnizat, alături de „optzeciştii” Cristian Teodorescu şi Dănuţ Ungureanu, texte onorabile, dar care nu ating pragul superior valoric pe care aceşti autori obişnuiesc să îl atingă.

Partea cea mai valoroasă a Almanahului, deşi la fel de eterogenă, e reprezentată de corpusul critic grupat sub clasicul generic „Galaxia SF”. Găsim aici un lung eseu de Cornel Robu, academic prin ton şi prezentare, documentat şi uşor sofistic precum mai toate producţiile distinsului universitar clujean, aspect remarcat şi de Voicu Bugariu în textul deja citat. Cristian Lăzărescu semnează „O provocare numită BD”, documentată trecere în revistă a istoriei celei de-a opta arte. Dan Popescu consemnează apariţiile „Anului editorial 1996”, un listing util care ne prilejuieşte descoperiri stranii, determinîndu-ne să oftăm şi să înjurăm defectuoasa difuzare a cărţilor. Ionuţ Bănuţă reia o poantă de mult fumată, cea a „organigramei”, ocupîndu-se de romanele catastrofice. Am preferat însă schiţei sale, de departe, desenele-i ce ilustrează acest almanah. În fine, last but not least, Radu Pavel Gheo îşi continuă demersul, din ce în ce mai coerent, menit să demonstreze modificarea radicală a paradigmei imaginarului în literatura prezentului. Cine lipseşte? Lipsesc Luca Piţu, Sorin Antohi, Dan Petrescu, Lucian Boia şi mulţi dintre cei care, semnînd în paginile acestui almanah, în vremuri de restrişte, făceau ca apariţia lui să nu fie aşteptată doar de fanii unui gen socotit, pe drept sau nu, minor.

…Şi, dac-am uitat deoparte ceva, ne vei ierta, prea-iubite cititor, căci n-am făcut-o cu rea-intenţie. Acest „almanah pentru liniştea noastră” e cîntecul de lebădă răguşită al Anticipaţiei. Păcat de capitalul publicistic enorm ce-a fost irosit într-o întreprindere falimentară. Păcat de şansa pe care, cu nechibzuinţă, Albescu şi ai săi au ratat-o. Păcat…

Această recenzie a apărut în Ficţiuni nr.1/1998

Anunțuri

Comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s