Lucius Shepard: „Big Fucking Dragon”

Lucius Shepard s-a născut la 21 august 1947 în Lynchburg, Virginia. În prezent locuieşte în Portland, Oregon. Deşi este considerat în principal un autor de science fiction şi fantasy, fiind iniţial încadrat de critică în curentul contemporan cu debutul său, cyberpunk, proza sa poate fi considerată ca aparţinînd şi de realismul magic, de pildă. Întreaga sa operă denotă o sensibilitate politică şi istorică aparte şi o asumare conştientă a predecesorilor săi literari. A început să scrie relativ tîrziu, după o tinereţe aventuroasă şi numeroase călătorii în America de Sud, Asia şi Europa. A debutat în 1983, iar în 1984 i-a apărut primul roman, Green Eyes. Un an mai tîrziu avea să primească Premiul John W. Campbell pentru lucrările sale de debut, iar în 1986 un premiu Nebula pentru nuvela „R&R”, ce avea să fie ulterior încorporată în romanul Life During Wartime (1987). În 1988, poemul „White Trains” îi aduce Premiul Rhysling, iar în 1993 cîştigă şi un premiu Hugo pentru nuvela „Barnacle Bill the Spacer”. În total, Shepard are în palmares un premiu Hugo, un premiu Nebula, un premiu Sturgeon, două premii World Fantasy, cinci premii International Horror Guild, opt premii Locus etc. În anii nouăzeci autorul pare a renunţa la ficţiune, scriind mai degrabă reportaje din zonele de conflict ale Americii Latine. În 2000 revine însă în atenţia pasionaţilor genurilor F&SF cu „Radiant Green Star”, o nuvelă amplă care i-a adus în 2001 un premiu Locus. Din acel moment, producţia sa a fost consistentă şi relativ egală valoric, romanele sale – Colonel Rutherford’s Colt (2002), Valentine (2002), Floater (2003), Louisiana Breakdown (2003), Liar’s House (2004), Viator (2004), Softspoken (2007), Vacancy (2009) –  şi proza scurtă adunată ulterior în volume – Two Trains Running (2004), Trujillo (2004),  Eternity: And Other Stories (2005), Dagger Key: And Other Stories (2007), The Best of Lucius Shepard (2008) –  întrunind aprecierea criticii şi a cititorilor. Cariera de prozator este dublată de aceea de critic de film, Shepard fiind un colaborator constant la ElectricStory.com şi Fantasy & Science Fiction Magazine. Cronicile sale de film au fost reunite în volumul Weapons of Mass Seduction (2005). Acest interviu a fost realizat în octombrie 2010.

Horia Nicola Ursu: Din lectura biografiei tale aflăm că ai avut o viaţă tumultuoasă. Tînărul Lucius Shepard citea science fiction?

Lucius Shepard: Citeam puţin, mai ales atunci cînd lipseam de la şcoală, fiind bolnav. Dar asta s-a schimbat din momentul în care tata mi-a permis să-mi aleg singur lecturile şi i-am descoperit pe Jack Vance şi H.G. Wells.

HNU: Ce lecturi te-au marcat la acea vreme? Consideri că au avut influenţe asupra literaturii pe care o scrii? Ce lecturi consideri că ar fi esenţiale pentru un aspirant la gloria literară? Care-ţi sînt acum autorii preferaţi?

LS: Tata m-a îndemnat să citesc multă literatură clasică – engleză şi greacă deopotrivă – atunci cînd eram copil. În liceu citeam scrierile generaţiei Beat, Pynchon, Camus, Kavafis, Baudelaire, Rimbaud şi aşa mai departe. Mai tîrziu au urmat Rilke, Maupassant, Graham Greene, Faulkner… Iar acum îi citesc cu plăcere pe Mishima, David Mitchell, Denis Johnson, Manuel Puig, Josef Svorecky, Cormac McCarthy etc.

Voi lăsa altora plăcerea de a descoperi influenţele asupra celor scrise de mine. Cît despre scriitorii în devenire, sfatul meu ar fi următorul: citiţi tot ce e de citit din literatura clasică a limbii în care scrieţi, îmbibaţi-vă cu aceasta, apoi urmaţi-vă instinctele.

HNU: Cînd ai început să scrii şi cum s-a produs debutul tău?

LS: Am scris poezie – proastă! – în anii adolescenţei şi pînă către douăzeci şi ceva de ani. De proză m-am apucat mai tîrziu, cînd am trimis prima povestire la atelierul literar Clarion. Curînd după ce am urmat cursurile de la Clarion am vîndut textul în cauză – „Black Coral” –  lui Terry Carr pentru antologia Universe; editorii au fost însă de părere că povestea mea era prea plină de înjurături, aşa încît prima proză care a văzut lumina tiparului a fost „Solitario’s Eyes”, în Fantasy & Science Fiction.

HNU: Dacă tot ai pomenit de Clarion… Poţi să ne dai cîteva detalii? Cît de mult consideri că te-a ajutat în a deveni scriitor?

LS: A fost distractiv la Clarion. Am întîlnit acolo o femeie frumoasă şi am rămas o vreme împreună. Cît despre cele învăţate, nu pot să spun c-am învăţat prea multe despre scris, dar am aflat cum aş putea să-mi construiesc o carieră în literatură şi am cunoscut o mulţime de scriitori care erau dispuşi să mă ajute în această privinţă.

HNU: De ce ai ales Salvadorul şi America Latină drept fundal pentru atîtea dintre poveştile tale?

LS: Am călătorit mult prin părţile acelea, încă de cînd eram copil, am şi locuit acolo vreme de cîţiva ani. E locul în care pot spune că mă simt în cea mai mare măsură acasă.

HNU: Multe dintre povestirile tale au un subtext politic pronunţat. A fost o alegere conştientă încă de la început?

LS: Sînt interesat de politică, aşa că răspunsul e afirmativ. În ultimii douăzeci de ani am lucrat cu muncitorii de pe plantaţiile de trestie de zahăr din Honduras, a căror muncă e exploatată de marile corporaţii americane, şi cu pescarii de homari pe care cartelul cocainei, care stăpîneşte flota de pescuit, îi foloseşte pentru a strecura cocaină în Statele Unite. Cunoscîndu-i îndeaproape, legăturile mele cu această regiune au devenit şi mai puternice şi, în mod categoric, influenţele acestei perioade se fac simţite şi în ceea ce scriu.

HNU: Să vorbim despre dragonul Griaule. Cum ţi-a venit idea?

LS: Eram într-o dezbatere la Clarion şi, într-o pauză de ţigară, mi-am notat în agendă trei cuvinte: „big fucking dragon”. Percepeam dragonul ca pe o prezenţă politică, o metaforă a Administraţiei Reagan.

HNU: De curînd s-a anunţat publicarea unei culegeri care va cuprinde toate povestirile seriei. Ne poţi da detalii?

LS: Va apărea anul viitor la Subterranean Press şi va conţine toate poveştile despre dragon publicate pînă acum, la care se va adăuga o nuvelă inedită intitulată „The Skull”. Sper să fie ultima oară cînd am de-a face cu dragonul Griaule, fiindcă, drept să-ţi spun, a început să mă cam plictisească.

HNU: „Only Partly Here”, nuvela care apare în numărul 2 revistei Galileo, îşi desfăşoră întîmplările imediat după tragedia de la 11 septembrie 2001. Ţi-a schimbat acest eveniment felul în care scrii, în care vezi lumea?

LS: Deloc. Într-una dintre povestirile mele mai vechi scriam că „America a fost ferită, izolată în mare măsură de realitatea dureroasă” şi eram de părere că această stare a lucrurilor n-avea să mai dureze foarte mult. Şi am avut dreptate.

HNU: Eşti cunoscut îndeosebi ca autor de povestiri şi nuvele. Atunci cînd te aşezi la masa de scris, îţi propui în mod conştient să scrii proză scurtă, sau laşi ca textul să crească de la sine şi să se dezvolte?

LS: Cînd scriu, mă bazez în principal pe intuiţie; nu-mi fac planuri detaliate sau schiţe de intrigă. Da, se poate spune că las lucrurile să se desfăşoare aşa cum o cer.

HNU: Cum arată o zi de lucru a lui Lucius Shepard?

LS: Mă trezesc devreme, la ora şapte sînt deja aşternut pe scris. Lucrez timp de şapte sau opt ore, fără să ascult muzică – mi-ar distrage atenţia. Uneori las televizorul deschis ca să am parte de un fundal sonor.

HNU: Culegerile de tip „Best of” sînt la mare căutare în prezent, ai avut şi tu parte de aşa ceva la Subterranean Press. Apar însă şi ediţii complete ale prozei scurte a unor autori: Zelazny, Poul Anderson sau Lester Del Rey la NESFA Press, cele treisprezece volume Theodore Sturgeon de la North Atlantic, primele cinci volume ale prozei lui Silverberg la Subterranean… Putem spera că într-o zi vom avea posibilitatea unei ediţii exhaustive a scrierilor tale?

LS: Dacă se va întîmpla vreodată asta, sper să nu-mi cadă în mînă cărţile. M-ar deprima să-mi recitesc unele dintre scrierile de la început.

HNU: Romanele tale sînt de sine stătătoare şi, după standardele prezentului, nu foarte lungi. Ai fost vreodată tentat să scrii romane fantasy în mai multe volume, de soiul celor care se vînd în milioane de exemplare? La urma urmei, universal dragonului Griaule ţi-ar permite să brodezi mii de poveşti… O saga amplă în acest univers ar putea exista cîndva în viitor?

LS: Răspunsul meu e categoric negativ la ambele întrebări. Nu mă interesează să mă apuc de aşa ceva. Şi probabil că nimeni n-ar putea să îmi ofere îndeajuns de mulţi bani pentru a lua în considerare posibilitatea de a-mi pierde timpul în acest fel.

HNU: La ce lucrezi acum?

LS: Un roman de tip mystery intitulat A Startled Outcry şi trei nuvele care se cheamă „The Extra”, „Manpower” şi „American Police Haiku”.

HNU: De la cărţi, la film… Ai vîndut vreunul dintre textele tale pentru a fi dezvoltat cinematografic? Din cîte îmi amintesc, se vorbea la un moment dat de o posibilă versiune filmică a romanului Life During Wartime.

LS: Drepturile pentru Life During Wartime au fost achiziţionate încă din 1987, mai întîi de James Cameron, apoi de Philip Noyce… Fără rezultat deocamdată. Opţiunile pentru A Handbook of American Prayer şi Softspoken au fost şi ele achiziţionate, la fel şi pentru cîteva texte mai scurte. În ceea ce mă priveşte, lucrez la un proiect de dezvoltare într-un serial TV a romanului Green Eyes.

HNU: Şi ca să rămînem în acelaşi domeniu… Eşti un cronicar de film feroce pentru Electric City şi Fantasy & Science Fiction. Acum cîţiva ani a apărut o culegere a cronicilor tale de film intitulată Weapons of Mass Distraction. Ce anume cauţi, ce anume speri să găseşti în momentul în care urmăreşti un film?

LS: Două lucruri care se găsesc extrem de rar în filmele americane contemporane: poveşti interesante şi personaje bine conturate.

HNU: Pînă în prezent două dintre culegerile tale de proză au fost traduse în România. Ţi-au ajuns în mînă cărţile? Şi încă o întrebare: poţi să ne dezvălui dacă mai sînt şi alte cărţi în curs de traducere?

LS: Nu, n-am văzut cărţile, iar agentul meu nu-mi spune nimic despre negocieri pînă cînd nu-s semnate contractele. Deocamdată nu ştiu nimic despre alte volume.

HNU: Un ultim cuvînt pentru cititorii din România?

LS: Sper să vă placă povestirea din acest număr al revistei. Şi… poate ne întîlnim vara viitoare prin Europa!

HNU: Îţi mulţumesc.

Interviul şi prezentarea bio-bibliografică au apărut iniţial în Galileo Science Fiction & Fantasy nr.2/2010

Anunțuri

Comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s