Serge Brussolo, un Ianus al imaginarului

Mai 1968. Străzile Parisului, Lyonului, Marsiliei şi ale altor cîteva oraşe franceze devin neîncăpătoare pentru milioanele de manifestanţi anti-gaullişti. Valul libertarian al celor care proclamau atunci drept unică lege absenţa legii, iar drept ultim tabu însuşi tabuul, a influenţat şi literatura SF franceză. Prizonieră pînă atunci a unui „stil american” prost asimilat, avînd drept rezultat mormane de space opera şablonarde, anticipaţia revine în atenţia publicului. Zeci de edituri lansează colecţii de profil, sînt traduşi masiv autorii Noului Val anglo-saxon (Moorcock, Ballard, Disch etc.) Se naşte o nouă generaţie de scriitori autohtoni, cunoscută îndeobşte ca „Noul SF francez”. Excesele sale se vor face însă simţite în curînd: autorii noii generaţii se aruncă în hăul politizării şocante, confundînd science fiction-ul cu cocktailurile Molotov, literatura cu manifestele şi analiza cu exorcismul violent. Orice tabu anterior este sfărîmat: cărţile perioadei sînt pline de violenţă, sex şi droguri şi străbătute de un suflu politizat de esenţă şi inspiraţie maoistă.

Dar ce e prea multă strică! Publicul francez avea să se sature destul de repede de revoluţionarii din noua generaţie. Majoritatea editurilor vor abandona genul şi, la zece ani după „emanciparea” sa, atmosfera SF-ului francez e nebuloasă, cufundată în recesiune. Tinerii autori îşi văd drastic reduse posibilităţile de publicare, iar rubricile critice îi pomenesc tot mai rar.

Cu atît mai salutară va fi deci iniţiativa unuia dintre „clasicii în viaţă”, Philippe Curval, care, în 1978, îşi pune reputaţia la bătaie propunînd editurii Denoël o antologie consacrată promovării unor nume noi, complet necunoscute. Dînd dovadă de la fel de mult curaj şi de o formidabilă intuiţie, Elisabeth Gille, director al colecţiei „Présence du futur”, îşi asumă riscul şi decide publicarea ei.

Cartea, intitulată inspirat Futurs au présent, conţinea, alături de alte şaisprezece texte, o nuveletă intitulată „Funnyway”, semnată de un „practicant al incestului între imaginar şi realitate”, după cum îl caracteriza Philippe Curval. Serge Brussolo, ilustrul necunoscut, avea să obţină datorită ei Marele Premiu al SF-ului Francez pe 1979.

Cariera sa a debutat, aşadar, cu un enorm succes, fără precedent în analele genului. Din acest moment, fenomenalul Brussolo avea să devină vedeta literaturii imaginarului din Hexagon. În 1981, volumul de povestiri Vue en coupe d’une ville malade recoltează un al doilea Grand Prix de la Science Fiction Française, iar în 1984 romanul Les sémeurs d’abîmes își adjudecă Premiul Apollo, performanță realizată pînă atunci doar de către Michel Jeury şi Philippe Curval. La numai 44 ani (s-a născut în 1951), Serge Brussolo este autorul a mai bine de patruzeci de volume, deopotrivă culegeri de povestiri şi romane, aparţinînd atît de science fiction, cît şi de genurile conexe: fantastic, horror etc., de parcă ar fi vrut să umple de unul singur vidul relativ din literatura franceză a imaginarului.

Considerat, după expresia unui critic german, „probabil singurul autor francez de SF valabil şi la export”, Brussolo sparge tiparele prea strîmte ale science fiction-ului convenţional, lăsîndu-se mai degrabă condus de imagini decît de idei. Întîlnim în textele sale atît grotescul (în sens clasic, dar şi estetic) cît şi sublimul (în accepţiunea pe care i-o dădea Cornel Robu într-un faimos eseu). Scriitorul e fascinat de detalii, de la cele obscene, insolente, la cele negre, înspăimîntătoare ori chiar scabroase. Prin scriitura sa debordînd de imagini perverse, practicată ca un uriaş ritual voodoo, Brussolo sculptează, de la o carte la alta, coşmaruri logice de o frumuseţe convulsivă. Romanele sale pornesc de la premize normale, izvorîte din lumea contemporană, care însă, pe parcurs, evoluează în deliruri de o plasticitate pe care ar invidia-o chiar şi Philip K. Dick.

Temele naraţiunilor sale gravitează în jurul cîtorva idei (cîtuşi de puţin fixe): obsesia scufundării (în Syndrome du scaphandrier, dar şi în Le carnaval de fer); căutarea unui Graal ce-şi pierde aura de sfinţenie în momentul în care este găsit (în Le carnaval de fer şi Procédure d’évacuation immédiate des musées-fantômes); încătuşarea apăsătoare a unor norme absurde (în Portrait du diable au chapeau melon); elaborarea unui univers în care convenţiile general acceptate îşi schimbă semnul (în Ira Melanox sau Les sémeurs d’abîmes).

O altă obsesie a autorului pare a fi cea a colecţiilor de obiecte stranii: Doctorul Schelet din romanul cu acelaşi titlu colecţionează cadavre; eroul povestirii „La sixieme colonne” refuză să se despartă de colecţia sa ce cuprinde, între altele, „organele sexuale ale tuturor speciilor vii din galaxie”; nuvela „Trajéctoires et itinéraires du vent” din sumarul volumului Aussi lourd que le vent (1981) surprinde instantanee dintr-un muzeu în care „permutarea moleculară” a permis inversarea substanţelor din care sînt confecţionate exponatele: tancuri de porţelan se învecinează cu măciuci de vată şi papuci de casă din beton.

Cît despre personajele lui Brussolo, acestea sînt oameni torturaţi de singurătate, pradă unor manii şi obsesii cu origini obscure, bîntuiţi de îndoieli existenţiale provocate de absurditatea trăirii într-o lume bolnavă, de un totalitarism discret, dar cu atît mai eficient, sau făţiş, cu aluri apocaliptice.

Un nume revine frecvent în scrierile brussoliene, şi anume David: îl vom găsi astfel în postura unui copil ce asistă la violarea sălbatică a mamei sale, în La nuit du bombardier; în Ira Melanox, ca infirmier într-un spital pentru cei ce suferă de o stranie maladie a oaselor, o „epidemie de fracturi”, în Procédure d’évacuation… şi aşa mai departe. David este numele mărunţelului învingător al biblicului Goliath. Dar, în romanele lui Brussolo, uriaşul care trebuie înfrînt nu are chip; ameninţarea sa e una ascunsă: el pîndeşte, înarmat pînă în dinţi, cu un rînjet sardonic întipărit pe figură, primul pas greşit al eroului debusolat.

Subliniam mai sus faptul că Brussolo nu se cramponează de un anume gen de literatură. Orice etichetare a sa ar fi, cel puţin parţial, eronată. Autorul şi-a cîştigat o mulţime de fani din rîndul împătimiţilor de science fiction, dar a stîrnit şi aplauzele criticii „academice”, cu un roman ce aminteşte de picturile suprarealiste ale lui Magritte: 3, Rue du Byzance (1991).

Pentru cititorii români însă, Brussolo înseamnă, deocamdată, doar science fiction: cele şapte romane traduse purtau sigla SF, iar cele două numere speciale pe care i le-a dedicat Jurnalul SF n-au izbutit decît să ridice pentru cîteva clipe cortina care învăluie încă multe dintre faţetele operei sale.

Prin Coşmar de închiriat, prim segment al unui triptic horror, ni se înfăţişează o ipostază inedită a acestui genial Ianus al imaginarului, aceea de amestru al groazei. Dar la Serge Brussolo, spaima nu înseamnă acea panică viscerală cu rădăcini freudiene pe care o inspiră scrierile unor Stephen King, Dean R. Koontz ori Ramsey Campbell; e ceva mai profund şi mai neliniştitor, e o angoasă ce-şi strecoară tentaculele catifelate şi reci ca însăşi Moartea pînă în cele mai întunecate firide ale subconştientului.

„…Este o forţă brută ce curge asemeni unui torent, distrugînd totul în calea sa, fără să-i pese de construcţii savante şi de miorlăituri stilistice”, scria în 1986 Serge Brussolo. „Trag la nimereală în strigoii care mă înconjoară şi sper un singur lucru: că voi avea destulă muniţie pentru a rezista asediului”

Acest text, scris în mai 1995, a apărut ca postfaţă a volumului Coşmar de închiriat, ediţia I, Nemira, 1996.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Serge Brussolo, un Ianus al imaginarului&8221;

  1. Pingback: Metatexte: o recapitulare « Ugly Bad Bear's

Comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s