Printre alţii, printre zîne, printre cărţi

Jo Walton – Among Others – hardcover, 304 pagini, ISBN 978-0765321534, Tor Books, 2011.

Aveam Among Others în bibliotecă încă de anul trecut. O citesc pe Jo Walton în mod regulat pe Tor.com şi mi-am propus de multă vreme să-i citesc şi romanele (trilogia ucronică începută cu Farthing, îndeosebi, mi s-a părut interesantă din recenziile parcurse). Ca de obicei, a fost nevoie de-un impuls. Iar acesta a fost dublu: pe de-o parte, nominalizarea celui mai recent roman al său la Hugo şi, pe de alta, recenzia lui Tudor Ciocârlie din noiembrie anul trecut, recitită în momentul anunţării nominalizărilor. Cîteva seri liniştite mi-au oferit răgazul necesar, iar acum, la încheierea lecturii, nu pot decît să mă declar încîntat. Jurnalul adolescentei Mori, care vorbeşte cu zînele, citeşte SF cu toptanul şi se luptă cu plictiseala unei vieţi anoste la o şcoală privată cu reguli stricte din Anglia anilor ’79-’80 e un deliciu şi îngăduie o lectură pe multe paliere.

Poţi citi această carte ca pe un bildungsroman strict realist: eroina urcă treapta de la copilărie la adolescenţă sub ochii noştri, învingînd adversitatea ce o înconjoară (o mamă abuzivă, un tată absent reapărut în viaţa ei fără ca ea să-şi fi dorit acest lucru, trauma pierderii surorii sale gemene, handicapul fizic care îi atrage batjocura colegelor etc.); depăşeşte însă toate aceste obstacole şi, la urmă, priveşte cu încredere către un viitor incert, dar cu potenţial luminos.

Cartea permite însă şi o lectură în cheie fantasy: eroina vorbeşte şi interacţionează cu o lume de zîne nu neapărat antropomorfe, a reuşit – cu preţul schilodirii sale şi al pierderii surorii iubite – să salveze lumea de dominaţia malefică a mamei sale vrăjitoare, practică magia – dar neapărat numai pentru a preveni răul – şi, printre muggles, ca în Harry Potter, reuşeşte să poarte acest război invizibil fără a-şi deconspira calităţile supranaturale: cu excepţia „făt-frumos-ului” de serviciu, nimeni nu reuşeşte să-i pătrundă armura firii retrase ce o caracterizează.

În sfîrşit, şi cred că aici a fost cuiul volumului pentru mine, cartea e şi un extraordinar jurnal de lecturi, eminamente din domeniul science fiction. Fiind scutită de activităţile sportive care alcătuiesc programa şcolii Arlinghurst, unde s-a trezit exilată deîndată ce a ajuns sub tutela tatălui său, care e o marionetă mînuită ferm de cele trei surori/mătuşi tiranice, Mori are timp berechet pentru a citi şi pentru a-şi împărtăşi impresiile de lectură, atît nouă, cît şi noilor săi prieteni din cercul de lecturi SF în care e primită cu braţele deschise. Toată floarea cea vestită a F&SF-ului defilează sub ochii noştri, de la Ursula K. LeGuin la Delany, de la Zelazny (stilistul suprem) la Silverberg (inegal dar cu sclipiri geniale), de la Tiptree la Brunner, de la Heinlein la Cordwainer Smith, de la C.S. Lewis la Tolkien (a cărui capodoperă joacă de altfel un rol crucial în deznodămîntul poveştii)… Vă mărturisesc că, urmărind lecturile protagonistei lui Jo Walton, mi-am îmbogăţit considerabil lista de lecturi (şi relecturi) viitoare. E atît de multă pasiune, atîta înflăcărare, atîta profunzime în aparenta simplitate cu care Mori scrie despre ceea ce a citit, despre descoperirile din bibliotecă şi din librării, încît nu poţi să nu te molipseşti de dragostea ei pentru un gen „minor”, care, la vremea acţiunii romanului, bătea cu hotărîre la poarta marii literaturi.

N-am idee dacă volumul acesta are vreo şansă la Hugo, dar l-ar merita cu prisosinţă. Anul acesta avem parte de o trupă de finalişti puternică – cel puţin din punct de vedere comercial – la categoria roman; am citit cărţile lui James S. A. Corey, George R. R. Martin şi Mira Grant şi aş avea argumente pentru a-l vota pe fiecare, dacă aş avea un cuvînt de spus. Mi-a mai rămas de citit doar Embassytown al lui China Miéville (un autor mereu interesant pentru felul în care scrie, şi pentru capacitatea sa de a surprinde), care a strîns deja îndeajuns de multe alte premii pentru a fi considerat unul dintre favoriţi. Cu Among Others însă, Jo Walton şi-a cîştigat pe merit un loc în rîndul scriitorilor pe care îi voi urmări cu mare atenţie de-acum înainte. Nu ocoliţi această carte: e comoara ascunsă în văzul tuturor din lista finaliştilor de la Hugo!

Această recenzie a apărut iniţial în Galileo Online, 22 aprilie 2012

Anunțuri

Comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s