Mary Gentle – 1610. A Sundial in a Grave – trade paperback, 720 pagini, ISBN 978-0575075528, Gollancz, 2004
•
Mary Gentle m-a impresionat foarte plăcut în urmă cu aproximativ un deceniu, cînd i-am citit masivul roman Ash (în varianta originală, britanică, de la Gollancz; cea românească, din care a apărut un singur volum, e de evitat, e din perioada aia a Tritonicului).
Excelentă experienţă! 1610. A Sundial in a Grave chiar are de toate. E un excelent roman picaresc (eroii călătoresc de la Paris la Londra, de-acolo în Japonia, apoi înapoi la Londra via Goa, în India, iar de-acolo înapoi în patrie, în Franţa), un roman de capă şi spadă (săbii! dueluri! samurai!), un thriller care te ţine cu sufletul la gură (moare sau nu moare? îl/o omoară sau n-o/nu-l omoară?), un roman istoric-politic (deloc de mirare, avînd în vedere cele două doctorate în istorie ale autoarei), un roman de dragoste pasionant şi pe alocuri kinky rău de tot (în sensul bun al cuvîntului), ba chiar are şi-un iz de SF (întreaga intrigă se învîrte în jurul unui matematician care a descoperit, prin calcule care amintesc de psihoistoria lui Hari Seldon, că în viitorul îndepărtat Pămîntul va fi nimicit de ciocnirea cu o cometă) şi-un zvon de ucronie (matematicianul antemenţionat urmărind să modifice istoria viitorului, acţionînd decisiv în anumite puncte nodale).
Eroul narator e Rochefort, arch-nemesis-ul lui d’Artagnan din romanele cu muschetari ale lui Dumas, iar Mary Gentle şi-a făcut foarte bine şi frumos temele la capitolul acesta; pe parcursul romanului aflăm multe despre trecutul lui Rochefort (care-a fost un personaj real, se pare!) şi autoarea ne mai face cu ochiul, furnizînd cîte-un amănunt în lumina căruia o eventuală (şi probabilă!) relectură a romanelor lui Dumas va fi o experienţă mult mai interesantă.
La fel ca în Ash, structura naraţiunii (fragmente din aşa-zisele memorii ale lui Rochefort, o istorisire liniară la persoana I aşadar) e întreruptă ici-colo, prin punctele esenţiale, de alte „documente”, „epistole”, „rapoarte” etc., care aparţin unora dintre personajele secundare, asigurîndu-se astfel o sporire a „obiectivităţii” şi o explicitare a unor eventuale zone care i-au rămas neclare naratorului principal. Am fost impresionat pozitiv şi de felul în care Mary Gentle descrie atmosfera finalului de Ev Mediu (Londra post-elisabetană devine ea însăşi personaj în cartea asta), intrigile internaţionale întortocheate, dar şi relaţiile interumane ale epocii.
Una peste alta, am avut parte de-o lectură deopotrivă instructivă şi plăcută, pe care v-o recomand cu toată căldura.
•
recenzie publicată iniţial în Galileo Online nr.28 / octombrie 2012
METATEXTE 