Despre tiraje şi ediţii bibliofile

Îmi plac cărţile. Ba nu, e prea puţin spus; iubesc cărţile! Am avut marele privilegiu să mă nasc într-o casă cu cîteva mii de de volume, strînse de tata încă de pe băncile şcolii şi de bunicul meu, în cei peste patruzeci de ani cît a lucrat în învăţămînt. Nu-i aşadar o întîmplare că, de mic, am preferat o lectură tihnită unui fotbal sau televizorului. Dragostea aproape obsesivă pentru tot ce înseamnă carte mi-a modelat viaţa, deopotrivă cea profesională şi cea personală. Prin urmare, ca orice bibliofil care se respectă, am început – deîndată ce confortul material mi-a permis acest lucru – să colecţionez cărţi avînd semnătura autorului sau chiar autografe personalizate, cărţi-obiect sau cărţi rare. Adăugînd această patimă celei pentru science fiction şi fantasy, e de înţeles că această arie a literaturii mi-a adus cele mai multe satisfacţii şi în calitate de colecţionar.

Să vă dau cîteva exemple de rarităţi pentru a căror posesie se agită colecţionarii de F&SF de la noi. În 2001, Dan Silviu Boerescu a editat pentru ProLogos antologia România SF 2001, o antologie cu texte inedite semnate de toţi aceia care însemnau ceva în F&SF-ul autohton la vremea aceea. Au fost tipărite doar 50 de exemplare, un tiraj de semnal de tip ARC (advance reading copy), după care editura a renunţat la publicarea ediţiei de masă, din motive pe care nu le cunosc şi care, la urma urmei, nici nu mai au importanţă. Se pare că nici măcar nu toţi dintre aceia (vreo treizeci) care semnau texte în antologie nu posedă azi un exemplar din cea mai rîvnită culegere de povestiri F&SF de la noi.

Iată şi un exemplu care mă implică: primul meu experiment în calitate de editor, OmniBooks, a fost, prin forţa lucrurilor, un producător de „ediţii bibliofile”. Din punct de vedere financiar, editura în cauză nu stătea grozav (o pornisem din banii cîştigaţi în calitate de traducător). Tirajele erau pe măsura bugetului (din păcate şi calitatea tiparului). Numerele de început ale revistei Ficţiuni, volumul de povestiri semnat Ladislau Daradici, Întîlnire cu cei care-am fost, publicat în doar 300 de exemplare, sau prima ediţie a cărţii Despre science fiction a lui Radu Pavel Gheo (pentru ale cărei 250 de exemplare am pus banii juma’-juma’ cu Gheo) au devenit, cu trecerea timpului, rarităţi.

La fel de rare sînt, în variantă completă, diversele colecţii de literatură F&SF de la noi. Fantastic Club de la Albatros, Colecţia Romanelor Ştiinţifico-Fantastice de la Univers şi cărţile cu „stea şi rachetă” sau „colecţia cu triunghi” de la Editura Tineretului. Ba chiar, de ce nu, prima incarnare a Nautilus-ului de la Nemira!

Între 1999 şi 2002, imprintul Fahrenheit al Grupului RAO a tipărit o parte din titlurile seriei Fahrenheit, dedicată literaturii F&SF, în versiune hardcover, cu interiorul tras la tipar digital şi supracoperte ilustrate de Tudor Popa. Se tipăreau tranşe de 20 de exemplare şi se ofereau spre vînzare exclusiv online, pe site-ul editurii. Au apărut astfel cîteva titluri semnate John Brunner şi Poul Anderson. Se spera ca, pe măsura revigorării pieţei, să fie produse şi ediţii mass-market, dar acest lucru nu s-a mai întîmplat.

Concluzia referitoare la piaţa românească? În ultimii 20 de ani, de cînd tirajele cărţilor tipărite la noi au scăzut sensibil şi difuzarea este aşa cum este, multe dintre titluri F&SF – îndeosebi acelea publicate de edituri din provincie – au devenit adevărate rarităţi, vînate de cei pasionaţi prin anticariate, librării online sau chiar pe forumurile specializate. Cunosc oameni care au plătit de pînă la zece ori preţul unei cărţi apărute în tiraj confidenţial la o editură din provincie, sau pentru colecţia unei reviste sau a unui fanzin. Nu-s foarte numeroşi aceia care şi-ar cheltui banii pe aşa ceva, dar ei există. Sînt de admirat pentru consecvenţa lor într-o pasiune aducătoare de beneficii exclusiv spirituale. Iată cum o economie precară poate îmbogăţi piaţa de rarităţi bibliofile!

În occident însă, o ediţie bibliofilă înseamnă cu totul altceva.

Easton Press, PS Publishing a lui Peter Crowther sau Subterranean Press (laolaltă cu alte zeci de case de editură small press) tocmai din asta trăiesc. Am avut ocazia să răsfoiesc, dar mă şi mîndresc cu cîteva astfel de cărţi obiect. Hîrtie de calitate, legături preţioase, în piele sau marochin, tipar în mai multe culori, ilustraţii în policromie, semnătura autorului, exemplare numerotate…

NESFA Press, ramura editorială a New England Science Fiction Association, produce, în tiraje relativ confidenţiale (1500-2000 exemplare), colecţia NESFA’s Choice, ediţii hardcover ale integralelor prozei scurte sau selecţii de romane ale maeştrilor epocii de aur a SF-ului. Calităţii impecabile a tiparului şi legăturii i se adaugă bibliografii şi prefeţe scrise de oameni competenţi, adevărate autorităţi în materie. Au beneficiat de astfel de ediţii Fredric Brown, Cyril Kornbluth, William Tenn, Judith Merrill, Chad Oliver, Cordwainer Smith etc. Sînt în derulare proiecte de editare a integralei prozei scurte a lui Roger Zelazny (4 volume pînă în prezent, cu coperte ilustrate de Michael Whelan), Poul Anderson (2 volume publicate pînă acum) şi Lester del Rey (cea mai recentă apariţie în seria NESFA’s Choice.

Ediţiile Zelazny şi Lester Del Rey de la NESFA Press

Tot aici s-ar încadra, cred eu, şi ediţiile de la Library of America (unde au apărut pînă acum o antologie Lovecraft, trei volume conţinînd cele mai importante romane ale lui Philip K. Dick şi o antologie în două volume a fantasticului american editată de Peter Straub), tipărite pe hîrtie de Biblie, cu semne de carte din mătase şi un aparat critic impresionant, adevărate ediţii definitive, absolut indispensabile oricărui cercetător sau chiar unui pasionat al genului.

Acestea sînt doar nişte exemple despre ceea ce înseamnă cărţile făcute cu dragoste pentru cei care le vor aprecia cu tot atîta dragoste. Şi aici vine şi întrebarea pe care mi-o tot pun în ultima vreme şi pe care m-am gîndit să v-o pun şi vouă: ar exista oare îndeajuns de mulţi colecţionari în România pentru a justifica editarea unor adevărate ediţii pentru bibliofili? Cum ar trebui să arate acestea? Ar fi interesant să căutăm împreună un răspuns.

•

articol publicat iniţial în Nautilus, decembrie 2009