V. M. Zito – The Return Man – paperback, 432 pagini, ISBN 9781444725186, Hodder & Stoughton, 2012
•
…Cam aşa ar putea fi caracterizată acţiunea din The Return Man, romanul de debut al lui V. M. Zito. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, avînd în vedere că am avut ocazia cu toţii să vedem de-a lungul vremii destule filme bune de genul acesta.
Zito îşi plasează întîmplările în post-apocalipsa zombistică. Reînvierea s-a produs în urmă cu patru ani, supravieţuitorii americani s-au refugiat în Statele Sigure din Est, iar Statele Evacuate, cele din Vest, unde molima care îi transformă pe cei infectaţi în cadavre ambulante ce se hrănesc cu carne omenească a fost mai puternică, au fost abandonate. Despre Reînviere şi ororile desfăşurate atunci aflăm treptat, din rememorările protagonistului, Henry Marco, un fost medic neurolog ce şi-a pierdut soţia în zilele apocaliptice ale izbucnirii epidemiei şi a hotărît să se sustragă evacuării către Statele Sigure, rămînînd să bîntuie jumătatea de continent evacuată, în căutarea acesteia. Marco nu-şi face iluzii că ar mai putea să o găsească în viaţă, este convins că Danielle este şi ea unul dintre morţii-vii care – şi iată un concept interesant, pe care l-am întîlnit destul de rar în literatura de gen – rătăcesc de colo-colo, în jurul unuia dintre locurile care i-au marcat afectiv în decursul vieţii. Cu ani în urmă, Marco a vizitat toate aceste locuri, în speranţa că va reuşi să-şi găsească soţia, dar fără rezultate. În prezent, ajutat de un prieten aflat în Statele Sigure, îşi ocupă timpul căutînd rudele devenite zombi ale celor care au supravieţuit, pe baza informaţiilor furnizate de aceştia, cu scopul de a le „elibera” din eterna rătăcire, ucigîndu-le şi curmîndu-le astfel suferinţa.
Îndeletnicirea sa ajunge în atenţia autorităţilor din Statele Sigure – o administraţie americană ultra-conservatoare a „noilor republicani”, ajunsă la putere pe baza paranoiei instalate în mentalul colectiv în urma apocalipsei – care îl recrutează (prin şantaj) pentru a duce la bun sfîrşit o misune de „eliberare” mai specială: recuperarea cadavrului unui fost coleg de-al său, neurolog şi acesta, care – în haosul Reînvierii – experimenta la un spital-penitenciar în căutarea unui vaccin pentru necruţătoarea molimă. Doctorul Ballard se afla la un pas de descoperirea salvatoare atunci cînd misiunea trimisă să-l recupereze a fost nimicită de zombi şi, se pare, a pierit şi el, deşi apucase în prealabil să-şi injecteze o variantă insuficient perfecţionată a serului salvator. Marco va trebui aşadar să aducă o mostră din ADN-ul lui Ballard, pe baza acesteia urmînd să fie perfecţionat un vaccin care să prevină o eventuală reizbucnire a epidemiei. Marco nu va pleca singur către închisoarea Sarsgard, ci însoţit de Kheng Wu, pe care îl crede a fi unul dintre militarii trimişi de autorităţi să-l sprijine. În realitate, Wu este un agent chinez infiltrat în Statele Sigure, care a primit misiunea de a pune mîna pe Ballard înaintea americanilor. Acestea sînt premizele călătoriei din Arizona pînă în California pe care cei doi tovarăşi de drum – care se privesc cu îndreptăţite suspiciuni reciproce – o vor întreprinde, ca în road-movie-ul de care am pomenit la început, înfruntînd hoarde de zombi flămînzi, bande de bikeri mercenari aflaţi în slujba altor puteri care urmăresc acelaşi scop şi condiţiile vitrege ale traversării unei Americi pline de epavele abandonate ale civilizaţiei distruse.
N-am să povestesc mai pe larg despre călătorie şi nici despre rezultatele ei, povestea spusă de Zito merită parcursă în întregime. E o lectură presărată cu destule momente de suspans şi destule scene de luptă – descrise chiar exagerat de explicit – pentru a te face să dai pagina cît mai repede, iar Marco şi Wu sînt personaje interesante, ale căror poveşti de viaţă sînt conturate amplu, mai ales prin tehnica flashback-urilor, utilizată cu succes şi pentru a ne spune cum s-a produs Reînvierea. Dacă ar fi să-i reproşez un lucru autorului, acela ar fi insuficienta inovaţie într-un gen de literatură dedat clişeelor şi repetitivităţii. Am reţinut însă deznodămîntul deschis – deşi twist-ul final a fost oarecum previzibil – care îi lasă lui Zito posibilitatea unor eventuale continuări (potenţial recunoscut de autor în interviul-bonus inclus de editori în ultimele pagini ale ediţiei americane), pe care am să le parcurg cu aceeaşi plăcere. Nu ştiu dacă această carte va fi pe placul cititorului mediu. Pentru cei pasionaţi – ca şi mine – de subgenul aflat în expansiune al literaturii cu zombi, e o lectură aducătoare de satisfacţii garantate.
•
Această recenzie a apărut iniţial în Galileo Online, 7 mai 2012
METATEXTE 